Ca un foc care arde vreascurile, ca o vâlvătaie care fierbe apa în clocot, fă pe vrăjmaşii Tăi să cunoască numele Tău şi să tremure înaintea Ta neamurile, văzându-Te
Făcând minuni neaşteptate,
Despre care niciodată nu s-a auzit grăind. Nici urechea n-a auzit, nici ochiul n-a văzut un dumnezeu, afară de Tine, care ar săvârşi unele ca acestea pentru cei ce nădăjduiesc în el.
Tu Te duci întru întâmpinarea celor ce săvârşesc faptele dreptăţii şi îşi aduc aminte de căile Tale. Iată, Tu Te-ai pornit cu mânie, şi noi eram vinovaţi prin necredinţa şi fărădelegea noastră!
Toţi am ajuns ca necuraţii şi toate faptele dreptăţii noastre, ca un veşmânt întinat. Noi toţi am căzut ca frunzele uscate şi fărădelegile noastre ne luau ca vântul.
Nimeni nu chema numele Tău şi niciunul nu se deştepta ca să se întărească întru Tine. Căci Tu ai ascuns faţa Ta de la noi şi ne-ai lăsat în voia fărădelegilor noastre.
Şi acum, Doamne, Tu eşti Tatăl nostru, noi suntem lutul, şi Tu olarul, toţi lucrul mâinilor Tale suntem!
O, Doamne! Nu Te mânia pe noi foarte şi nu-Ți aduce aminte la nesfârşit de fărădelegea noastră! Priveşte, căci noi toţi suntem poporul Tău!
Cetăţile Tale sfinte au ajuns pustii, Sionul este ca un deşert, Ierusalimul, ca un loc pustiit!
Templul nostru sfânt şi mărit în care Te-au preaslăvit părinţii noştri a ajuns pradă focului Şi toate cele scumpe nouă, dărâmături!
Poţi Tu oare să Te stăpâneşti, să taci, Doamne, şi să ne întristezi atât de mult?