1
Mântuieşte-mă, Doamne, că a lipsit cel cuvios, că s-a împuţinat adevărul de la fiii oamenilor.
2
Deşertăciuni a grăit fiecare către aproapele său, buze viclene în inimă şi în inimă rele au grăit.
3
Pierde-va Domnul toate buzele cele viclene şi limba cea plină de mândrie.
4
Pe cei ce au zis: «Cu limba noastră ne vom mări, căci buzele noastre la noi sunt; cine ne este Domn?».
5
Pentru necazul săracilor şi suspinul nenorociţilor, acum Mă voi scula, zice Domnul; le voi aduce lor mântuirea şi le voi vorbi pe faţă.
6
Cuvintele Domnului, cuvinte curate, argint lămurit în foc, curăţat de pământ, curăţat de şapte ori.
7
Tu, Doamne, ne vei păzi şi ne vei feri de neamul acesta în veac.
8
Căci, atunci când se ridică sus oamenii de nimic, nelegiuiţii mişună pretutindeni.